Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
My Pages
- PEZENTARE/CONTACT
- ALOE VERA
- SANATATE CU ALOE VERA
- DESPRE IMBOLNAVIRE
- TRATAMENTE NATURISTE
- ALIMENTATIA SANATOASA
- APA - UN MEDICAMENT MIRACULOS
- FARMACIA DE ACASA
- ADEVARAT SAU FALS
- SANATATE
- GANDUL
- FRUMUSETE
- PSIHOLOGIE
- LECTII DIN FARMACIE
- VREMEA SI SANATATEA
- VINDECARE PRIN MUZICA SI RELAXARE
- OMUL ESTE CEEA CE EL GANDESTE
- AYURVEDA
- CANCERUL SI ALIMENTATIA
- Terapia energetica
- Ce beneficii iti pot aduce plantele si florile
- Recomandari facute de un medic
- BLOGUL MEU
- FORUM
- MUZICA
- CHAT
- JOCURI
- EXERCITII FIZICE
- INTREBARI SI COMENTARII
- OPERATII MIRACULOASE IN FILIPINE
- HRANA SANATOASA
- SFATURI PENTRU VIATA
- POEZII SIMINA-SILVIA ŞCLADAN
Simina Silvia ŞCLADAN
"Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să simţi că şi tu poţi deveni mare." Mark Twain
Sunt un demn reprezentant al zodiei “berbec”, sunt energică, optimistă şi muncesc mult, dar spun eu, cu folos. Renunţ uşor la odinhă pentru a citi, a lucra un goblen, a desena sau a escalada un munte. Sunt o romantică şi o visătoare cu capul în nori, dar picioarele îmi sunt bine sprijinite pe pământ.
Iubesc natura şi oamenii în complexitatea lor – cu bune şi rele. Sunt sociabilă şi am foarte mulţi prieteni. Îmi place să exprim în scris tot ceea ce simt şi tot ceea ce trăiesc şi aş fi bucuroasă daca mi-ar reuşi, fiindcă trăirile îmi sunt deosebit de intense. Sunt un constructor de site-uri şi îmi place să navighez “cu gândul“ prin tot universul pe care-l simt şi care mi se dăruieşte!
M-am născut în Bucovina, într-o frumoasă dimineaţă de primăvară, după cum mama mea scumpă îşi aduce cu drag aminte. Atunci am primit un nume, Silvia Vouciuc, cu care am crescut, am păşit în clasa întâi şi cu care mi-am continuat studiile universitare. Am crescut în ţinuturile copilăriei lui Eminescu, colindând câmpiile si codrii descrişi de poet în versurile sale. Da..., e minunat să copilăreşti în Bucovina, să ai dascăli care să te educe şi să te îndrume în armonie cu natura şi cu tot ce înseamnă viaţa.
Mulţumesc pe această cale părinţilor, fraţilor, bunicii şi dascălilor mei care m-au încurajat să-mi ating visele şi să-mi clădesc viitorul, le mulţumesc tuturor celor care m-au inspirat, ajutat şi încurajat să scriu aceste versuri!
Am urmat Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, unde l-am cunoscut pe soţul meu Sorin-Constantin Şcladan. Ne-am reîntâlnit în Iaşi, unde am terminat aceeaşi facultate.
Suntem un întreg…, între noi exista “acel ceva”, cum ne spunea un profesor drag nouă din facultate, “acel ceva” care ne face să ne gândim mereu unul la altul… şi numai împreună să ne simţim puternici si fericiţi.
Şi sentimentele fac parte din realitate…, depinde de fiecare pe care vrea să le aleagă.
“Viaţa este aşa cum ţi-o faci!” – iată un proverb care capătă o nouă conotaţie în aceste momente…
Câteva evenimente marcante din viata mea m-au făcut să-mi aleg acest pseudonim: Simina...
Pentru mine, versul este o expresie a sufletului, deoarece prin vers îmi exprim iubirea faţă de viaţă. Poeziile mele au fost publicate pe mai multe site-uri literare sau forumuri de poezie şi literatură, multe dintre ele fiind deja încorporate în felicitări animate si video-poezii.
Sper să citiţi cu plăcere aceste câteva petale din sufletul meu, grupate sub titlul Scrieri inocente.
Cu deosebită consideraţie,
Simina
Te voi iubi mereu
(poezie dedicată soţului meu…
Soare printre stele)
Te voi iubi mereu şi-am să revin,
Prin stele înspre dimineţi senine,
Îmi vei simţi parfumul când mă-nclin,
Să-ţi dau sărutul buzelor divine.
O să încerc să te-nsoţesc mereu,
Prin iarbă sau prin razele de soare,
Să-ţi fiu alături de îţi va fi greu,
Ca să-ţi şoptesc cuvinte de-alinare.
Să-mi laşi gând bun pe unde treci,
Mereu să-mi fii ferice printre stele,
Cu-a ta iubire dă-mi veşnice poteci,
Tu, suflet pereche al viselor mele.
Mă voi întoarce infinit la tine,
Şi-n astă viaţă şi în alte vieţi,
Căci vorba-ţi caldă ştie să aline,
Iar gândul meu doar tu poţi să-l răsfeţi.
Copilul de cristal
(poezie dedicată baiatului meu Andrei, la ceas aniversar)
LA MULŢI ANI!
…inimă caldă şi senină,
Ce anii ţi i-ai adunat în gânduri,
Îţi dau în dar petale din lumină,
Să-ţi lumineze viaţa, printre rânduri.
Ţi-aş da în dar şi mări, şi cer, şi soare,
De-aş şti că astea ţi-ar aduce pace,
Iar vocea ta va fi, în timp, biruitoare,
Ca perla ce-i închisă-n carapace.
Din gândul tău să-nveţe înţelepţii,
Să-şi facă drum spre alte înţelesuri,
Şi-atunci vor şti că din cărarea vieţii,
Poţi să-ţi alegi şi cant, şi dor, şi sensuri.
Paşi prin viaţă
(poezie dedicata fetiţei mele Diana)
Tu căprioară dulce
Şi fără de păcate,
Priveşte doar pădurea
Şi stai în libertate.
Vei fii cu mintea clară
Şi gândul neîntinat,
Cu sufletul mai gingaş
Şi mult mai împăcat.
Ai grijă deci acuma
Când calea ţi-o croieşti,
Să-nveţi din tot ce creşte,
Cum să trăieşti în veci.
Priveşte floarea, codrul
Ia seama la poteci,
Respiră aer proaspăt
Fă semn pe unde treci.
Şi lasă-n urmă gândul
Privirile fugare
Priveşte astă lume
Că-i doar o altă cale...
Aleargă, fii vioaie,
Înalţă al tău vis,
Să urci pe scara lumii
La fel ca-n paradis.
Nu-ţi întina menirea,
Nu-ţi frânge inima,
Fii veselă şi-nvaţă
Să laşi povara grea.
Păstrează-ţi demnitatea,
Ajută dacă poţi,
Mergi doar înainte
Şi lasă-i pe netoţi...
Iar cu ale tale gânduri,
Să zbori curat mereu,
Ca să te-ntorci la ceruri,
Lumină-n Dumnezeu.
Ochi de copil
(poezie dedicata baieţelului meu Daniel-Teofil)
Priveşte un chip de copil
Şi zâmbetu-n faţă-ţi revine,
Când ochii de suflet umil,
Fac viaţa să tremure-n tine.
Îi vezi puritatea din gând,
Din ochi de copil izvorâtă,
Şi-i vezi fericirea zâmbind
Pe faţa-i roz neprihănită.
Şi sfaturi i-ai da orişicând
Trezind înţeleptul din sine,
Să treacă prin viaţa urcând,
Putere să facă mai bine.
Miracolul vieţii
(poezie pentru mama mea)
Ce minune se naşte în noi,
Două suflete într-un singur corp,
Cum se-mparte viaţa la doi,
Cum se naşte un corp în alt corp?
Cum se naşte viaţa din noi,
Cum se naşte un chip din mister,
Cum din unu tu poţi face doi,
Un alt chip, un alt caracter?
Cine ştie de unde-am venit,
Din scânteia de înger divin
Cum un suflet în el m-a primit,
Pui de om eu mereu redevin.
Din celulă eu cresc auzind,
Scumpa mea dulce mare albastră,
Aud calm cordul tău ticăind,
Mâna ta mângâind o fereastră.
E fereastra spre sufletul meu,
Pentru mama mereu e deschisă,
Tot la ea reveni-voi mereu
Dulce mamă cu flori albe ninsă.
Şi din ceruri ca înger eu vin,
Cu un zâmbet cât tot Universul,
Să-ţi văd, mamă, al tău chip senin,
Luminându-ţi blând viaţa şi sensul...
Rădăcinile mele
(versuri pentru tata)
Am rădăcini înfipte bine-n pământ,
Străbunii mei sunt eroi în războaie,
Şi-au apărat casa şi pământul sfânt,
Când duşmanii atacau în puhoaie.
Bunica mai târziu ne-a povestit,
Cât de greu au trecut prin războaie,
Cum s-antors din război bunicul rănit,
Nelăsând ca viaţa capul să-ncovoaie.
Tatăl meu le-a călcat ferm pe urme,
Doar un copil orfan călit de viaţă,
A ştiut cu-nţelepciune să adune,
Şi să ne dea în dar a sa povaţă.
Şase mlădiţe-a semănat în glie,
Alegând pământ fertil şi mănos,
Le-a-ngrijit să crească, rod să fie,
Pentru-al său neam, curat şi sănătos.
Prin el să-şi lase nemurirea-n lume,
Când va pleca spre cerul preaînalt,
Îi scriu acum doar mulţumiri postume,
Să ne vecheze paşii, de pe tărâmul celălalt.
Sclipirea vieţii
Sunt gând din eter,
Sunt zbor nesfarşit,
Sunt purul mister
Din care-am venit.
(sufletului meu)
Sunt ca şi visul ce dispare în zori,
Aşa cum pleacă-n în vânt mireasma unei flori!
Sunt însăşi oglinda când nu vezi nimic,
Doar chipul cu care te-asemeni un pic.
Sunt dorul pe care nu poţi să-l uiţi,
Când viaţa vrei să ţi-o asculţi.
Sunt clipa magică plutind infinit,
Spre poarta vieţii de unde-am venit.
Sunt marea de-argint în care te-afunzi,
Să vezi cum te-alintă încet când asuzi.
Sunt clipa în zbor spre măreţ infinit,
Ce lasă în urmă eternul dorit.
Sunt un mister, un suflet infinit
Ce ştie eternul de când a venit.
Şi par un gând de nepătruns
Deşi nu am nimic de-ascuns.
Casa sufletului
Al casei suflet veşnic,
Să-l faci prin temelie,
S-aduni piatra cucernic,
Şi să îţi faci chilie.
Pe piatră să aduni fericire,
Necazul pe frunze în vânt,
Să-ţi faci din cuget mănăstire,
Zidită tainic prin cuvânt.
Nu-ţi trebuie zeci de palate,
De vrei în tihnă să înveţi,
Cum liber, fără de păcate,
În tine poţi să te clădeşti.
Sfatul inimii
Copile la-nceput de cale,
Când sufletul pereche tu alegi,
Ascult-a inimii semnale,
Ca glasul ei să-l înţelegi.
Mereu vei putea învăţa,
De la oamenii mari şi cuminţi,
Cum mintea ţi-o poţi educa
Şi pe omul hain să-l eviţi.
Intuiţia te poate ajuta,
Gândul cel rău să-l ghiceşti
Şi-aşa vei putea învăţa,
Necazul mereu să-l ocoleşti.
De ceru-ţi trimite un semn
Ca chipul curat să-l iubeşti.
Lumina să-ţi fie îndemn,
Deschise puteri să primeşti.
Să poţi tu senin cugeta,
Cu inima-n tihnă să alegi,
Cu cine te-ai încumeta,
Să semeni şi apoi să culegi.
Ascunde-mă
Ascunde-mă, mamă, în braţele tale,
Când viaţa mă-ncearcă din greu,
Să pot să-mi refac energiile vitale,
La voi, dragi părinţi, mă-ntorc mereu.
Ascunde-mă, iubire, în mrejele tale,
Când inima-mi bate ca rugul aprins,
Să pot să trăiesc frumos prin spirale,
Cu focul din inimă licărind nestins.
Când vântul rece-mi taie răsuflarea,
Ascunde-mă, Doamne, în braţe divine,
Atunci când voi simţi din nou chemarea,
Să pot să mă întorc lumină pură-n Tine.
Clipa de pace
Motto:
"Prieteni, călătoriţi cu bagaje puţine.
Renunţaţi la suferinţă şi la obiceiurile inconştiente care vă trag în jos.
Acceptaţi dreptul obţinut prin naştere de a fi veseli şi liberi." – Anonimul înţelept.
Sunt clipe când viaţa îmi cere,
Să-ţi scriu printre gene şi rânduri,
Să treci peste griji efemere
În pace să laşi negre gânduri.
Ia-ţi paşii şi pleacă departe,
De unde te cheamă păcatul,
Nu crede în clipe deşarte,
Iubirii să-i ţii legământul.
În lume să faci numai bine,
Priveşte şi caută-ţi rostul
Şi cheful de viaţă-ţi revine
Când calmu-şi găseşte adăpostul.
Şi asta să-ţi fie menirea,
Sclipeşte, fii dornic de viaţă,
Destinul îţi cerne iubirea
Şi gândul cel rău ţi-l îngheaţă.
Remember
Doamne, învaţă-mă să fiu:
- Flexibil ca Apa,
- Rodnic ca Pamântul,
- Fierbinte ca Focul,
- Rapid ca Lumina,
- Calm ca Granitul,
- Blând ca Zefirul şi
- Puternic ca Speranţa.
Amin!
Ajută-mă, Doamne!
Dă-mi, Doamne, puterea şi crezul,
Că toate în viaţă-s deşarte,
Dă-mi, Doamne, încrederea-n tine,
Curat să rămân de păcate.
Dă-mi, Doamne, lumina din stele,
Să pot lumina, ca şi ele,
Dă-mi, Doamne, a pietrei putere,
Să pot răsturna clipe grele.
Dă-mi, Doamne, etern cursul apei,
Ce roade încet şi granitul,
Şi lasă-mi etern sacrul clipei,
Să pot suporta asfinţitul.
Şi lasă-mi răgaz de uimire,
Când omul e plin de mistere,
Cuvântul să-mi fie-mplinire,
Şi ochii – ocean de iubire.
Şi iartă-mă, Doamne, de toate,
Păcate mereu efemere,
Să pot ca să merg mai departe,
Scăpat de ruşini şi mistere.
Mistere albe
Motto:
Aura omului... Alb-Auriu este IUBIRE PURĂ.
Iubirea care leagă SFÂNTA TREIME.
IUBIREA care AR TREBUI să lege între ele toate FIINŢELE,
atât cu trup cât şi fără.
Să ne-mbrăcăm în alb,
Din cap până-n picioare,
În gânduri şi speranţe,
În clipa trecătoare.
De poţi lăsa în urmă,
Durerea apăsătoare,
Ai fi deplin ferice
De viaţa amăgitoare.
Şi alb sa-ţi fie cântul,
Plăcut ca un mister,
Curat să treci ca vântul,
Prin timpul efemer.
Iar energia vieţii,
De alb sa-ţi fie plină
Spre împlinirea minţii,
Trăind viaţa senină.
Când scriu înţelepţii
(poezie dedicată poetului Mihai Leonte)
Bătrânu-nţelept se gândeşte,
La viaţa ce-n urmă aşteaptă,
Uitat stă în geam şi priveşte,
La viaţa ce pare nedreaptă.
Bătrâne, ia tocul şi scrie,
Transmite încet calde gânduri,
Şi lasă copilul să-nveţe,
Gându-nţelept printre rânduri!
Şi nu te opri iar din gânduri,
Când viaţa îşi cântă arcuşul,
Adună smaralde în rânduri
Şi lasă omenirii prinosul!
Doar tu ştii a lumii durere
Şi ştii leacul sfânt căutat.
Ia tocul şi scrie-n tăcere,
Al clipei, ascuns, leac uitat!
Oglinzi
Lumea din jurul meu mă oglindeşte,
Prin reflectarea ei mă văd pe mine,
Dacă-i zâmbesc şi lumea îmi zâmbeşte,
Iar de mă uit urât, tot ură îmi revine.
Suntem oglinzi ce ne privim firesc,
Eu sunt doar om şi-ncerc să te iubesc,
Şi dragostea ce-acuma ţi-o transmit,
Se-ntoarce-n gând la mine înzecit.
Tu, omule, ce-acum te uiţi la mine,
Poţi să-mi zâmbeşti subtil dacă ţi-e bine,
De gândul meu cumva te-o fi jignit,
Poţi să îmi spui că nu te simţi iubit.
De mă priveşti mereu cu supărare,
Să ştii că simt pustiu şi că mă doare,
Şi gândul aspru ce ţi l-am simţit,
Se-ntoarce-n gând la tine înzecit.
Suntem iubire plină de lumină,
Ne reflectăm în clipa ce-o să vină,
Şi cum lumina prin dar se-nmulţeşte,
Aşa şi iubirea doar iubind sporeşte.
Suflet alb pe suflet alb
Un suflet alb pe suflet alb,
Eu am zburat mereu cu tine,
Lângă obrazu-ţi blând şi părul dalb,
Călătorisem un mileniu şi mai bine.
Iubire din iubire-am oferit,
Prin ochii tăi sclipirea am zărit,
Pentru sămânţa ce-a rodit în mine,
Fugisem un mileniu şi mai bine.
Un braţ întins pe braţ întins,
Prin pulbere de stele, dor nestins,
Privirea prin privirea ta s-adape,
O lacrimă cascadă peste ape.
Va trece timpul
Va trece timpul peste depărtări,
Va spulbera distanţele-n cărări,
Iubirea blândă-şi va găsi sclipirea,
Prin timp etern, croindu-şi dăinuirea.
Voi reveni mereu, când te doresc,
Tu să m-aştepţi cu calm în vise,
Ca eu să pot sfios să îţi zâmbesc,
Şi să te-alin prin porţile deschise.
Ne-om regăsi în primul ghiocel,
În primăvara nouă şi-n mister,
Ne vom atinge prin parfum de floare,
Si vom simţi din nou surâs din Soare.
Şi vara voi veni la tine prin oceane
Prin briza mării-mi voi găsi cărare
Să te alint pe creştet şi-n timpane
Pân’ o sa-mi ceri iar pace şi-ndurare...
Iar toamna să mă cauţi iar prin frunze
Ce-n palma ta iar se vor rătăci confuze
Sunt doar sclipiri spre sufletul iubit,
Prin cer şi ploaie la tine-au revenit.
Iar primul fulg ce-ţi va atinge fata,
Sunt iarăşi eu cu „Bună dimineaţa!”
Primeşte-mă în palma ta un pic
Când mă topesc şi nu mai simt nimic.
Va trece timpul peste depărtări...
Ne vom risipi în cele patru zări…
Înţeleptul din tine
(poetului George Pena)
Om bun cu cuget înţelept,
O inimă frumoasă ai în piept,
Ce bate precum un demiurg,
Din tinereţe până în amurg.
Mereu în viaţa-i căutat,
Al clipei sens să fie neuitat,
Durerea aproapelui s-alinţi,
Cu vorbe dulci-fierbinţi.
Degeaba-n lume tot munceşti,
De nu ai timp la Soare să priveşti,
Nu poti s-atingi, cu drag, o floare,
Şi minţii nu-i dai răgaz de visare.
Poete, ia pana şi dă-ne poveţe
Trimite-ne semeţe gânduri;
Să poată, mereu, copilul să-nveţe,
Gându-nţelept de printre rânduri.
Puritate
Ne naştem puri şi plini de viaţă,
Şi creştem mari ca dalbe flori.
Noi veşnic am trăi ferice,
De n-ar veni acei fiori...
De n-am iubi sau n-am dori
Şi am trăi doar din emoţii,
Nici puritatea n-ar muri,
De-ajung la inima ta hoţii.
Ştiu că nici floarea rod nu face,
Până când nu-i polenizată,
Nici iarba deasă nu mai creşte
Până de ploaie nu-i udată.
Nici mintea cea mai luminată
Nu naşte idei geniale,
Până cand soarta nu-şi alege,
O cale a nemuririi sale.
Şi-atunci, ce lege a luminii
Ne dă putere să trăim,
Să trecem fericiţi prin viată,
Să naştem şi-apoi să murim?
Ce viaţă… şi ce bucurie,
Ne-aduce-n casă un copil,
Un om cu ochii de lumină,
Şi suflet de înger divin.
Şi ne luptăm cu soarta noastră,
Sperând mereu la ce-i mai bun,
Pentru urmaşii ce ne-aşteaptă,
Din lume să plecăm oricum.
Omul alb
(poezie inspirată din trezirea mea spirituală)
Căutam omul alb cu privirea de stâncă,
Acel punct de lumină adâncă
Nu o aflasem, el nu se născuse încă.
Găseam în schimb oameni coloraţi
La tot pasul, în tot ceasul,
În faţă, în spate, prin lume umblaţi.
Nu îi chemam să-mi schimbe aura,
Dar ei mi se iveau în viaţă
Cu nimburi diafane, ca şi spuma,
Roşii-movulii-galbene-albastre,
Curcubeie ce caută să-ţi şteargă urma,
Întâmplări cu ochi şi trup din vieţile noastre.
El m-a descoperit venind de departe,
Cu ochiul atent, m-a citit ca pe-o carte,
Eram înconjurată de culori moarte,
De oboseală şi de fascicule sparte.
Se născuse în timp ce eu îmbătrâneam
Orbită de furia curcubeului ce-l premăream.
Suferinţa
De suferi şi lumea îţi pare,
Că milă de tine nu are,
Tocmai atunci fii mai tare,
Înarmat cu multă răbdare.
Suferinţa înalţa gândirea,
Ea spală păcate o mie
Şi sufletu-şi simte menirea,
În marea sa mărinimie.
Iar când renaşti după durere,
Şi-ţi cauţi din nou început,
Simţi viaţa cum îţi dă putere,
Sperând în clipa de debut.
Şi iar porneşti pe calea vieţii,
Mereu o iei de la-nceput,
Acum călit făr’ de emoţii
O nouă viaţă-i la debut.
Ridică-ţi ochii
Spui că viaţa-i doar durere
Şi e plină de venin,
Că iubirea-i trecătoare
Şi te-alintă doar puţin.
Şi apoi vezi cum soarta-ţi crudă,
Parcă te-a schimbat puţin,
Şi dai vina pe aproape,
Pentru al tău desculţ destin.
Iar de viaţa ţi-e amară,
Şi te ameţesti putin,
Vin la tine în bătătură,
Să te-nveselesc c-un spin.
Dar mai bine lăsăm teama,
Lăsăm cupa cu venin
Şi ne rezolvăm dilema,
Tot puţin cate puţin.
Azi un pic de fantezie,
Mâine parcă-i mai frumos,
Lăsăm clipa să ne-adie,
Peste viaţă, drăgăstos.
Hai..., sus, ridică-ţi ochii,
Cerul e din nou senin,
A venit iar primăvara,
Peste suflet şi destin.
În amurg…
În amurg se uită dorul al trecutelor iubiri,
Din iubiri se naşte omul, începutelor simţiri…
În amurg soarele lasă urma razelor fierbinţi
Şi depune peste viaţă amintirile cuminţi.
– Unde te îndrepţi tu, oare, om trecut de tinereţe?
Te intreabă luna care schimbă des a sale feţe.
– Tu nu vezi c-a vieţii cale pentru tine-i un mister...
Şi-ţi faci griji că totul pare pentru tine efemer?
Stai şi-ţi odihneşte trupul, lasă jos desaga grea,
Iar când clipa apăsătoare îşi aşterne iarna rea,
Scrie poezii, iubeşte, ajută, nu pregeta!
Lasă viaţa să te-nveţe care-ţi este menirea.
Visează, râde, glumeşte, dansează încet, nu uita
Că anii trec, fără veste lăsând fum în urma ta…
Iar de uneori îţi pare că în lume n-ai temei,
Întoarce-ţi din nou privirea spre nepoţei.
Drum spre lumină
Zbor lin,
Drum senin,
Suflet împăcat,
Vis realizat.
Nu-ţi dărui aripi ca să zbori,
Calm spre lumină printre nori,
Şi nici papuci, căci roua te alină,
De te întorci în marea de lumină.
Dar să îţi faci mantie, din lumină,
Din minte, gând pur şi curat,
În inima să porţi pace senină,
Să te întorci la ceruri, împăcat.
Nu te gandi să iei ceva cu tine,
Eşti liber şi aşa ai fost mereu,
Ai strălucit lumină prin destine,
Ca o scânteie dintr-un Dumnezeu.
Codrii copilăriei
E ziuă iar şi tu-mi aduci lumină,
Îmi dai în dar cadouri din natură,
Ce-mi lumineaza cald a mea aură,
Să am viaţa mai calmă şi mai pură.
Câte păduri de brad am colindat,
S-adun ciuperci şi fragi şi mure,
Şi câte flori albastre-am adunat,
Trimise-n dar de blânda mea pădure.
Mă-ntorc la tine ca să mă încarc,
Cu energie din copaci o mie,
Cu drag de viaţă, eu remarc,
Mirosul crud de iasomie.
Totu-i joc
Hai să ne jucăm afară,
Cum făceam odinioară
S-alergăm în primăvară,
Să culegem flori pe seară.
Numai cerul să ne ştie,
Când desculţi călcăm petale,
Să-ţi prind flori la pălărie,
Tu să îmi oferi cristale.
La lumina lor să crească,
Chipul frumuseţii tale,
Iar iubirea să renască,
Sub atingeri dulci florale.
Şi când noaptea se-adânceşte,
Luna să ne-adăpostească,
S-auzim iarba cum creşte,
Roua să ne răcorească.
Viaţă
VIAŢĂ, VIE, VIIND…
Vuind în inima mea,
Albindu-mi tâmplele
Şi chemând iubirile.
Adună-mi clipele,
Creează-mi speranţele,
Alintă-mi misterele
Şi iartă-mi greşelile.
Alege-mi menirea
Şi lasă-mi iubirea,
Să am tinereţea
Şi-n suflet blândeţea.
Ou de lut
Sunt oul de lut efemer,
În palma timpului mister,
Mereu doar simplu trecător,
Pe căi de dor rătăcitor.
Ca mâine plec iar spre zenit,
În ceruri de unde-am venit,
În urma paşilor vă las,
Cuvinte de albastru glas.
Măine vor răsări din mine,
Frumoase anotimpuri cu muguri,
Pentru noi dimineţi cristaline,
Desenate în galbene amurguri.
Zbor spre lumină
Când voi ajunge acolo, Doamne?
Lacrima se coboară încet peste buze,
Le umezeşte ca-ntr-o sărutare plină de drag a Iubirii.
Iar gura mi-a prins a cânta,
Un cântec nou de bucurie
Ce m-a prins într-o horă, horă a magiei Dragostei
Care m-a acaparat, m-a ucis şi m-a înviat,
Dar nu mi-a învins sufletul
Istovit de căutări prin bezna lumii de azi.
Şi atunci am deschis ochii şi am privit!
Lumina mi se arăta în faţă
Şi parcă-i şi simt gustul pe limbă
Şi mă îmbie să pătrund cu inima
Adevărul tainic al altui suflet
Pe care vrea să mi-l ofere călăuză
Să-mi fie aproape mereu.
N-aş putea accepta nimic fără luptă,
Nici chiar durerea,
Chiar şi pentru ea am luptat
Cu îndârjire.
Şi doar aşa am simţit cu-adevărat
Ce inseamnă să lupţi pentru inimă, cuget şi duh.
Simt lumina pătrunzând cald, inima mea
Cea împunsă cu săbii
Şi sărutul părintesc pe frunte devine parcă
O poartă spre cer, spre înaltele ceruri
Prin care sufletul meu poate pleca liniştit în lumină.
Se-ntâmplă
Se-ntâmplă să dai,
Fără a primi,
Se-ntâmplă să cerţi,
Fără a iubi.
Se-ntâmplă să-nveţi,
De ce te-ai născut,
Se-ntâmplă să ierţi,
Fără a fi crezut.
Se întâmplă să duci,
Mai mult decât poţi,
Se-ntâmplă să taci,
Când dai de netoţi.
Se-ntâmplă cu ură,
Mai mult să asuzi,
Se-ntâmplă să uiţi,
Ce iubiri ascunzi...
Te-aştept, iubire
Eu nu pot în iubire să mă resemnez,
Dar înţeleg că ceasul veşnic bate,
Şi-mi port în suflet al meu crez,
Că omul e ferice doar în libertate.
O să te-aştept mereu, o veşnicie
Sau poate două... sau, mai ştii,
Îmi pun în suflet chezăşie,
Că-ntr-un final tot ai să vii.
De n-ai să poţi să-ntorci iubirea,
Cu aripi înzecite sau, la fel,
Am să mă sting încet, iar fericirea,
Mi-oi face-o piatră, pe-un uitat inel.
Renaştere
Renasc printre versuri şi rânduri
Mereu căutând înţelesuri,
Prin minte îmi trec multe gânduri
Şi clipele-s pline de sensuri.
Renasc ca şi flacăra vie,
Ce ştie mereu începutul,
Aş vrea ca şi lumea să ştie,
Că nu mi-a venit asfinţitul.
Şi focul din vene-mi zvâcneşte,
Cum lava străpunge pământul,
Cum firul de iarbă iar creşte
Şi viaţa-şi reia demn avântul.
De-aş fi
Ţi-aş dărui surâs din Soare,
De-aş fi eu Steaua dimineţii,
Ţi-aş dărui şi Ursa Mare,
Doar ca să-ţi văd surâsul vieţii.
De-aş fi eu floarea din livezi,
Te-aş mângâia când te aşezi,
De-aş fi eu fluture prin flori,
Ţi-aş da nectarul prin fiori.
De-aş fi eu iarba din poieni
Ţi-aş dărui parfum din rouă,
Ca tu să mă îmbrăţişezi,
Încet, cu braţele-amândouă.
De-aş fi eter, eu ţi-aş intra în sânge
Şi corpul tău ţi l-aş iubi, vâltoare,
Ţi-aş dărui în taină arta de-a învinge,
Iar tu mi-ai da, în schimb, o clipă de-alinare.
Dor
De dorul tău mi-s ochii lacrimi
Şi sângele se zbate-n vene.
De dorul tău vuieşte marea
Şi-ascult tăcut clipa cum geme.
De dorul tău tresar în vise,
Mă scol pătruns de dulci fiori.
De dorul tău visez la vise
Şi la realitaţi ce mor.
Şi-aş pleca şi-n altă lume,
De-aş şti că pot să te găsesc,
Să-ţi spun cât te-am iubit, iubire,
Că singur nu pot să trăiesc.
Crisalide
Motto:
Ia-mă iubire şi du-mă departe,
Să fim împreună şi dincolo de moarte...
În mers ca umbra translucidă
Ce joacă în adieri pe val
Ne-nfăşurăm în crisalidă,
Spre-un somn de fluture astral.
În legănarea smaraldină,
O să dansăm sublim ca-n vis,
Plutind pe-oceane de lumină
Spre veşnicii de necuprins.
E poate gândul că vreodată,
Înfăşuraţi în clipa vie,
Pe o planetă-ndepărtată,
Vom fi din nou în armonie.
Aşa vreau eu…
Mă voi juca cu tine în rafale,
Mă voi juca cu părul tău...
Voi adormi-n braţele tale,
Pentru că aşa vreau eu...
Nu te voi lăsa nicicând
Să-mi strângi în braţe arcuirea,
Sau să-mi câştigi uşor iubirea,
Să mă păstrezi cumva?… nici gând...
Voi cădea în vise senine…
Doar dacă îţi voi auzi
Inima bătând pentru mine,
În freamăt de zbateri târzii.
Şi voi fi rea cu tine-anume.
Atât de rea… încât îţi vei dori
Tot răul posibil din lume…
Şi mă vei chema plângând, pe nume.
Floarea sufletului
Motto:
"Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă!"
Când vine primăvara-n vis
De te trezeşti ca-n paradis
Şi sufletul ţi-e plin de flori,
Iar inima iţi dă fiori.
Te uiţi la clipa ce răsare,
Cuprinzi cu drag raza de soare,
Privirea-i pulbere de stele,
Prinzi aripi noi şi zbori cu ele.
Iar dacă ai sufletul mare,
Dai la toţi cei dragi o floare,
Ca alt suflet să tresare,
Şi să plece spre visare.
Înger drag cu ochi de stele,
Dă-mi şi mie floricele,
Să le dau inimii mele,
Să se bucure de ele.
Unde eşti, suflet pereche,
Să-ţi pun floare la ureche?
Să-ţi trimit fiori din stele,
Sufletul din nou să-l spele.
Suflet blând,
Cu chip de floare
Lasă-mă să-ţi cer iertare,
De iubirea mea-i prea mare...
Doar de pace să ai parte
Florile ca să te poarte
Pe miresma lor de vis,
Să trăieşti ca-n Paradis!
Pustiu
Locul în care te port s-a umplut de păsări,
Se zbat, mă izbesc, mă desfac şi lasă pustiu.
Ies din mine grele şi triste cristale lichide, cărări
De rubin, lacrimi şi durere, uitând că sunt viu.
Cu pliscuri reci găuresc iar cerul soarelui meu,
Deschizând ferestre spre noi orizonturi,
Lăsând în urma lor sclipind un curcubeu
Ce-mi umple inima cu lumină prin bonturi.
Mă înfăşor în timp şi cer vieţii îndurare,
Te simt cum te-apropii şi-ncerci să opreşti
Măcelul din suflet, cerându-mi iertare.
Eu îţi răspund în taină: “Tu nu ştii să iubeşti!”.
Drum bun, iubite
Prieten drag, rătăcitor prin stele,
Ne-am ajutat mereu în clipe grele,
Mi-ai fost şi sprijin, mi-ai fost şi iubire,
Îţi dau gând bun, acum, la despărţire.
Nu-ţi cer nimic, căci tu mi-ai dat destul,
Mi-ai dat şi stele, şi iubiri, şi vise,
Chiar de-ai lua cu tine orizontul,
Eu tot te-aştept cu porţile deschise.
Dar lasă-mi gând curat atunci când pleci,
Să te păstrez cu drag în amintire,
Când te voi căuta prin clipe reci,
Să îmi aduc aminte de iubire.
Trecerea timpului
Ne-am rătăcit din nou prin timp,
Ne căutăm mereu prin gânduri,
Voi reveni în fiecare anotimp,
Să te ating prin clipe rânduri-rânduri.
Ne-om regăsi în primul ghiocel,
În primăvara nouă şi-n mister,
Ne vom atinge prin parfum de floare,
Şi vom simţi din nou surâs din soare.
Şi vara voi veni la tine prin oceane,
Prin briza marii-mi voi croi cărare
Să te alint pe creştet şi-n timpane,
Pan’ o să-mi ceri iar pace şi-ndurare...
Iar toamna să mă cauţi printre frunze
Ce-n palma ta iar se vor rătăci confuze,
Sunt doar sclipiri spre sufletul iubit,
Prin cer şi ploaie la tine-au revenit.
Iar primul fulg ce-ţi va atinge faţa
Sunt iarăşi eu, cu „Bună dimineaţa!”,
Primeşte-mă în palma ta un pic,
Când mă topesc şi nu mai simt nimic.
Eliberare
De azi mă eliberez de orice îngrijorare,
De azi mă eliberez de orice supărare,
De azi sunt plin de gratitudine şi emoţii,
Respect părinţii, profesorii, strămoşii!
De azi pot să trăiesc calm şi cinstit,
De azi respect viaţa în care-am păşit!
De azi iubesc tot ce am şi văd în jurul meu,
Sub toate formele trăiesc şi rămân EU!
De azi te eliberez de orice îngrijorare,
De lacrimi, de necazuri şi de tot ce te doare!
De azi mă eliberez de tot ce mă constrânge,
Ca liberi să păşim spre arta de-a învinge!
Şi peste timp
Şi peste timp de-mi vei găsi caietul,
Cu trecătoare poezii şi gânduri
Vei şti atunci că eu am fost poetul,
Ce-am adunat lumină printre rânduri.
Şi peste timp de-mi vei găsi parfumul,
Sau vei simţi sărutul cald pe pleoape,
Să ştii că eu prin stele-mi caut drumul,
De-a-ţi fi prin vis şi gând mereu aproape.
Sau dacă ploaia caldă te dezmiardă,
Când soarele golaş îţi arde faţa,
Sunt lacrimile ce nu vor ca să piardă,
Ideea de-a trăi o altă viaţă.
Şi dacă norii se adună-n fulger,
Ţipând la cer cu trăsnete durere,
E semn că-n ceruri râde-un înger
Şi vine lângă tine-n adiere.
Simina-Silvia Şcladan
Versuri apărute in volumul antologic Mirajele vietii-Editura LIDANA 2008
"Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să simţi că şi tu poţi deveni mare." Mark Twain
Sunt un demn reprezentant al zodiei “berbec”, sunt energică, optimistă şi muncesc mult, dar spun eu, cu folos. Renunţ uşor la odinhă pentru a citi, a lucra un goblen, a desena sau a escalada un munte. Sunt o romantică şi o visătoare cu capul în nori, dar picioarele îmi sunt bine sprijinite pe pământ.
Iubesc natura şi oamenii în complexitatea lor – cu bune şi rele. Sunt sociabilă şi am foarte mulţi prieteni. Îmi place să exprim în scris tot ceea ce simt şi tot ceea ce trăiesc şi aş fi bucuroasă daca mi-ar reuşi, fiindcă trăirile îmi sunt deosebit de intense. Sunt un constructor de site-uri şi îmi place să navighez “cu gândul“ prin tot universul pe care-l simt şi care mi se dăruieşte!
M-am născut în Bucovina, într-o frumoasă dimineaţă de primăvară, după cum mama mea scumpă îşi aduce cu drag aminte. Atunci am primit un nume, Silvia Vouciuc, cu care am crescut, am păşit în clasa întâi şi cu care mi-am continuat studiile universitare. Am crescut în ţinuturile copilăriei lui Eminescu, colindând câmpiile si codrii descrişi de poet în versurile sale. Da..., e minunat să copilăreşti în Bucovina, să ai dascăli care să te educe şi să te îndrume în armonie cu natura şi cu tot ce înseamnă viaţa.
Mulţumesc pe această cale părinţilor, fraţilor, bunicii şi dascălilor mei care m-au încurajat să-mi ating visele şi să-mi clădesc viitorul, le mulţumesc tuturor celor care m-au inspirat, ajutat şi încurajat să scriu aceste versuri!
Am urmat Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, unde l-am cunoscut pe soţul meu Sorin-Constantin Şcladan. Ne-am reîntâlnit în Iaşi, unde am terminat aceeaşi facultate.
Suntem un întreg…, între noi exista “acel ceva”, cum ne spunea un profesor drag nouă din facultate, “acel ceva” care ne face să ne gândim mereu unul la altul… şi numai împreună să ne simţim puternici si fericiţi.
Şi sentimentele fac parte din realitate…, depinde de fiecare pe care vrea să le aleagă.
“Viaţa este aşa cum ţi-o faci!” – iată un proverb care capătă o nouă conotaţie în aceste momente…
Câteva evenimente marcante din viata mea m-au făcut să-mi aleg acest pseudonim: Simina...
Pentru mine, versul este o expresie a sufletului, deoarece prin vers îmi exprim iubirea faţă de viaţă. Poeziile mele au fost publicate pe mai multe site-uri literare sau forumuri de poezie şi literatură, multe dintre ele fiind deja încorporate în felicitări animate si video-poezii.
Sper să citiţi cu plăcere aceste câteva petale din sufletul meu, grupate sub titlul Scrieri inocente.
Cu deosebită consideraţie,
Simina
Te voi iubi mereu
(poezie dedicată soţului meu…
Soare printre stele)
Te voi iubi mereu şi-am să revin,
Prin stele înspre dimineţi senine,
Îmi vei simţi parfumul când mă-nclin,
Să-ţi dau sărutul buzelor divine.
O să încerc să te-nsoţesc mereu,
Prin iarbă sau prin razele de soare,
Să-ţi fiu alături de îţi va fi greu,
Ca să-ţi şoptesc cuvinte de-alinare.
Să-mi laşi gând bun pe unde treci,
Mereu să-mi fii ferice printre stele,
Cu-a ta iubire dă-mi veşnice poteci,
Tu, suflet pereche al viselor mele.
Mă voi întoarce infinit la tine,
Şi-n astă viaţă şi în alte vieţi,
Căci vorba-ţi caldă ştie să aline,
Iar gândul meu doar tu poţi să-l răsfeţi.
Copilul de cristal
(poezie dedicată baiatului meu Andrei, la ceas aniversar)
LA MULŢI ANI!
…inimă caldă şi senină,
Ce anii ţi i-ai adunat în gânduri,
Îţi dau în dar petale din lumină,
Să-ţi lumineze viaţa, printre rânduri.
Ţi-aş da în dar şi mări, şi cer, şi soare,
De-aş şti că astea ţi-ar aduce pace,
Iar vocea ta va fi, în timp, biruitoare,
Ca perla ce-i închisă-n carapace.
Din gândul tău să-nveţe înţelepţii,
Să-şi facă drum spre alte înţelesuri,
Şi-atunci vor şti că din cărarea vieţii,
Poţi să-ţi alegi şi cant, şi dor, şi sensuri.
Paşi prin viaţă
(poezie dedicata fetiţei mele Diana)
Tu căprioară dulce
Şi fără de păcate,
Priveşte doar pădurea
Şi stai în libertate.
Vei fii cu mintea clară
Şi gândul neîntinat,
Cu sufletul mai gingaş
Şi mult mai împăcat.
Ai grijă deci acuma
Când calea ţi-o croieşti,
Să-nveţi din tot ce creşte,
Cum să trăieşti în veci.
Priveşte floarea, codrul
Ia seama la poteci,
Respiră aer proaspăt
Fă semn pe unde treci.
Şi lasă-n urmă gândul
Privirile fugare
Priveşte astă lume
Că-i doar o altă cale...
Aleargă, fii vioaie,
Înalţă al tău vis,
Să urci pe scara lumii
La fel ca-n paradis.
Nu-ţi întina menirea,
Nu-ţi frânge inima,
Fii veselă şi-nvaţă
Să laşi povara grea.
Păstrează-ţi demnitatea,
Ajută dacă poţi,
Mergi doar înainte
Şi lasă-i pe netoţi...
Iar cu ale tale gânduri,
Să zbori curat mereu,
Ca să te-ntorci la ceruri,
Lumină-n Dumnezeu.
Ochi de copil
(poezie dedicata baieţelului meu Daniel-Teofil)
Priveşte un chip de copil
Şi zâmbetu-n faţă-ţi revine,
Când ochii de suflet umil,
Fac viaţa să tremure-n tine.
Îi vezi puritatea din gând,
Din ochi de copil izvorâtă,
Şi-i vezi fericirea zâmbind
Pe faţa-i roz neprihănită.
Şi sfaturi i-ai da orişicând
Trezind înţeleptul din sine,
Să treacă prin viaţa urcând,
Putere să facă mai bine.
Miracolul vieţii
(poezie pentru mama mea)
Ce minune se naşte în noi,
Două suflete într-un singur corp,
Cum se-mparte viaţa la doi,
Cum se naşte un corp în alt corp?
Cum se naşte viaţa din noi,
Cum se naşte un chip din mister,
Cum din unu tu poţi face doi,
Un alt chip, un alt caracter?
Cine ştie de unde-am venit,
Din scânteia de înger divin
Cum un suflet în el m-a primit,
Pui de om eu mereu redevin.
Din celulă eu cresc auzind,
Scumpa mea dulce mare albastră,
Aud calm cordul tău ticăind,
Mâna ta mângâind o fereastră.
E fereastra spre sufletul meu,
Pentru mama mereu e deschisă,
Tot la ea reveni-voi mereu
Dulce mamă cu flori albe ninsă.
Şi din ceruri ca înger eu vin,
Cu un zâmbet cât tot Universul,
Să-ţi văd, mamă, al tău chip senin,
Luminându-ţi blând viaţa şi sensul...
Rădăcinile mele
(versuri pentru tata)
Am rădăcini înfipte bine-n pământ,
Străbunii mei sunt eroi în războaie,
Şi-au apărat casa şi pământul sfânt,
Când duşmanii atacau în puhoaie.
Bunica mai târziu ne-a povestit,
Cât de greu au trecut prin războaie,
Cum s-antors din război bunicul rănit,
Nelăsând ca viaţa capul să-ncovoaie.
Tatăl meu le-a călcat ferm pe urme,
Doar un copil orfan călit de viaţă,
A ştiut cu-nţelepciune să adune,
Şi să ne dea în dar a sa povaţă.
Şase mlădiţe-a semănat în glie,
Alegând pământ fertil şi mănos,
Le-a-ngrijit să crească, rod să fie,
Pentru-al său neam, curat şi sănătos.
Prin el să-şi lase nemurirea-n lume,
Când va pleca spre cerul preaînalt,
Îi scriu acum doar mulţumiri postume,
Să ne vecheze paşii, de pe tărâmul celălalt.
Sclipirea vieţii
Sunt gând din eter,
Sunt zbor nesfarşit,
Sunt purul mister
Din care-am venit.
(sufletului meu)
Sunt ca şi visul ce dispare în zori,
Aşa cum pleacă-n în vânt mireasma unei flori!
Sunt însăşi oglinda când nu vezi nimic,
Doar chipul cu care te-asemeni un pic.
Sunt dorul pe care nu poţi să-l uiţi,
Când viaţa vrei să ţi-o asculţi.
Sunt clipa magică plutind infinit,
Spre poarta vieţii de unde-am venit.
Sunt marea de-argint în care te-afunzi,
Să vezi cum te-alintă încet când asuzi.
Sunt clipa în zbor spre măreţ infinit,
Ce lasă în urmă eternul dorit.
Sunt un mister, un suflet infinit
Ce ştie eternul de când a venit.
Şi par un gând de nepătruns
Deşi nu am nimic de-ascuns.
Casa sufletului
Al casei suflet veşnic,
Să-l faci prin temelie,
S-aduni piatra cucernic,
Şi să îţi faci chilie.
Pe piatră să aduni fericire,
Necazul pe frunze în vânt,
Să-ţi faci din cuget mănăstire,
Zidită tainic prin cuvânt.
Nu-ţi trebuie zeci de palate,
De vrei în tihnă să înveţi,
Cum liber, fără de păcate,
În tine poţi să te clădeşti.
Sfatul inimii
Copile la-nceput de cale,
Când sufletul pereche tu alegi,
Ascult-a inimii semnale,
Ca glasul ei să-l înţelegi.
Mereu vei putea învăţa,
De la oamenii mari şi cuminţi,
Cum mintea ţi-o poţi educa
Şi pe omul hain să-l eviţi.
Intuiţia te poate ajuta,
Gândul cel rău să-l ghiceşti
Şi-aşa vei putea învăţa,
Necazul mereu să-l ocoleşti.
De ceru-ţi trimite un semn
Ca chipul curat să-l iubeşti.
Lumina să-ţi fie îndemn,
Deschise puteri să primeşti.
Să poţi tu senin cugeta,
Cu inima-n tihnă să alegi,
Cu cine te-ai încumeta,
Să semeni şi apoi să culegi.
Ascunde-mă
Ascunde-mă, mamă, în braţele tale,
Când viaţa mă-ncearcă din greu,
Să pot să-mi refac energiile vitale,
La voi, dragi părinţi, mă-ntorc mereu.
Ascunde-mă, iubire, în mrejele tale,
Când inima-mi bate ca rugul aprins,
Să pot să trăiesc frumos prin spirale,
Cu focul din inimă licărind nestins.
Când vântul rece-mi taie răsuflarea,
Ascunde-mă, Doamne, în braţe divine,
Atunci când voi simţi din nou chemarea,
Să pot să mă întorc lumină pură-n Tine.
Clipa de pace
Motto:
"Prieteni, călătoriţi cu bagaje puţine.
Renunţaţi la suferinţă şi la obiceiurile inconştiente care vă trag în jos.
Acceptaţi dreptul obţinut prin naştere de a fi veseli şi liberi." – Anonimul înţelept.
Sunt clipe când viaţa îmi cere,
Să-ţi scriu printre gene şi rânduri,
Să treci peste griji efemere
În pace să laşi negre gânduri.
Ia-ţi paşii şi pleacă departe,
De unde te cheamă păcatul,
Nu crede în clipe deşarte,
Iubirii să-i ţii legământul.
În lume să faci numai bine,
Priveşte şi caută-ţi rostul
Şi cheful de viaţă-ţi revine
Când calmu-şi găseşte adăpostul.
Şi asta să-ţi fie menirea,
Sclipeşte, fii dornic de viaţă,
Destinul îţi cerne iubirea
Şi gândul cel rău ţi-l îngheaţă.
Remember
Doamne, învaţă-mă să fiu:
- Flexibil ca Apa,
- Rodnic ca Pamântul,
- Fierbinte ca Focul,
- Rapid ca Lumina,
- Calm ca Granitul,
- Blând ca Zefirul şi
- Puternic ca Speranţa.
Amin!
Ajută-mă, Doamne!
Dă-mi, Doamne, puterea şi crezul,
Că toate în viaţă-s deşarte,
Dă-mi, Doamne, încrederea-n tine,
Curat să rămân de păcate.
Dă-mi, Doamne, lumina din stele,
Să pot lumina, ca şi ele,
Dă-mi, Doamne, a pietrei putere,
Să pot răsturna clipe grele.
Dă-mi, Doamne, etern cursul apei,
Ce roade încet şi granitul,
Şi lasă-mi etern sacrul clipei,
Să pot suporta asfinţitul.
Şi lasă-mi răgaz de uimire,
Când omul e plin de mistere,
Cuvântul să-mi fie-mplinire,
Şi ochii – ocean de iubire.
Şi iartă-mă, Doamne, de toate,
Păcate mereu efemere,
Să pot ca să merg mai departe,
Scăpat de ruşini şi mistere.
Mistere albe
Motto:
Aura omului... Alb-Auriu este IUBIRE PURĂ.
Iubirea care leagă SFÂNTA TREIME.
IUBIREA care AR TREBUI să lege între ele toate FIINŢELE,
atât cu trup cât şi fără.
Să ne-mbrăcăm în alb,
Din cap până-n picioare,
În gânduri şi speranţe,
În clipa trecătoare.
De poţi lăsa în urmă,
Durerea apăsătoare,
Ai fi deplin ferice
De viaţa amăgitoare.
Şi alb sa-ţi fie cântul,
Plăcut ca un mister,
Curat să treci ca vântul,
Prin timpul efemer.
Iar energia vieţii,
De alb sa-ţi fie plină
Spre împlinirea minţii,
Trăind viaţa senină.
Când scriu înţelepţii
(poezie dedicată poetului Mihai Leonte)
Bătrânu-nţelept se gândeşte,
La viaţa ce-n urmă aşteaptă,
Uitat stă în geam şi priveşte,
La viaţa ce pare nedreaptă.
Bătrâne, ia tocul şi scrie,
Transmite încet calde gânduri,
Şi lasă copilul să-nveţe,
Gându-nţelept printre rânduri!
Şi nu te opri iar din gânduri,
Când viaţa îşi cântă arcuşul,
Adună smaralde în rânduri
Şi lasă omenirii prinosul!
Doar tu ştii a lumii durere
Şi ştii leacul sfânt căutat.
Ia tocul şi scrie-n tăcere,
Al clipei, ascuns, leac uitat!
Oglinzi
Lumea din jurul meu mă oglindeşte,
Prin reflectarea ei mă văd pe mine,
Dacă-i zâmbesc şi lumea îmi zâmbeşte,
Iar de mă uit urât, tot ură îmi revine.
Suntem oglinzi ce ne privim firesc,
Eu sunt doar om şi-ncerc să te iubesc,
Şi dragostea ce-acuma ţi-o transmit,
Se-ntoarce-n gând la mine înzecit.
Tu, omule, ce-acum te uiţi la mine,
Poţi să-mi zâmbeşti subtil dacă ţi-e bine,
De gândul meu cumva te-o fi jignit,
Poţi să îmi spui că nu te simţi iubit.
De mă priveşti mereu cu supărare,
Să ştii că simt pustiu şi că mă doare,
Şi gândul aspru ce ţi l-am simţit,
Se-ntoarce-n gând la tine înzecit.
Suntem iubire plină de lumină,
Ne reflectăm în clipa ce-o să vină,
Şi cum lumina prin dar se-nmulţeşte,
Aşa şi iubirea doar iubind sporeşte.
Suflet alb pe suflet alb
Un suflet alb pe suflet alb,
Eu am zburat mereu cu tine,
Lângă obrazu-ţi blând şi părul dalb,
Călătorisem un mileniu şi mai bine.
Iubire din iubire-am oferit,
Prin ochii tăi sclipirea am zărit,
Pentru sămânţa ce-a rodit în mine,
Fugisem un mileniu şi mai bine.
Un braţ întins pe braţ întins,
Prin pulbere de stele, dor nestins,
Privirea prin privirea ta s-adape,
O lacrimă cascadă peste ape.
Va trece timpul
Va trece timpul peste depărtări,
Va spulbera distanţele-n cărări,
Iubirea blândă-şi va găsi sclipirea,
Prin timp etern, croindu-şi dăinuirea.
Voi reveni mereu, când te doresc,
Tu să m-aştepţi cu calm în vise,
Ca eu să pot sfios să îţi zâmbesc,
Şi să te-alin prin porţile deschise.
Ne-om regăsi în primul ghiocel,
În primăvara nouă şi-n mister,
Ne vom atinge prin parfum de floare,
Si vom simţi din nou surâs din Soare.
Şi vara voi veni la tine prin oceane
Prin briza mării-mi voi găsi cărare
Să te alint pe creştet şi-n timpane
Pân’ o sa-mi ceri iar pace şi-ndurare...
Iar toamna să mă cauţi iar prin frunze
Ce-n palma ta iar se vor rătăci confuze
Sunt doar sclipiri spre sufletul iubit,
Prin cer şi ploaie la tine-au revenit.
Iar primul fulg ce-ţi va atinge fata,
Sunt iarăşi eu cu „Bună dimineaţa!”
Primeşte-mă în palma ta un pic
Când mă topesc şi nu mai simt nimic.
Va trece timpul peste depărtări...
Ne vom risipi în cele patru zări…
Înţeleptul din tine
(poetului George Pena)
Om bun cu cuget înţelept,
O inimă frumoasă ai în piept,
Ce bate precum un demiurg,
Din tinereţe până în amurg.
Mereu în viaţa-i căutat,
Al clipei sens să fie neuitat,
Durerea aproapelui s-alinţi,
Cu vorbe dulci-fierbinţi.
Degeaba-n lume tot munceşti,
De nu ai timp la Soare să priveşti,
Nu poti s-atingi, cu drag, o floare,
Şi minţii nu-i dai răgaz de visare.
Poete, ia pana şi dă-ne poveţe
Trimite-ne semeţe gânduri;
Să poată, mereu, copilul să-nveţe,
Gându-nţelept de printre rânduri.
Puritate
Ne naştem puri şi plini de viaţă,
Şi creştem mari ca dalbe flori.
Noi veşnic am trăi ferice,
De n-ar veni acei fiori...
De n-am iubi sau n-am dori
Şi am trăi doar din emoţii,
Nici puritatea n-ar muri,
De-ajung la inima ta hoţii.
Ştiu că nici floarea rod nu face,
Până când nu-i polenizată,
Nici iarba deasă nu mai creşte
Până de ploaie nu-i udată.
Nici mintea cea mai luminată
Nu naşte idei geniale,
Până cand soarta nu-şi alege,
O cale a nemuririi sale.
Şi-atunci, ce lege a luminii
Ne dă putere să trăim,
Să trecem fericiţi prin viată,
Să naştem şi-apoi să murim?
Ce viaţă… şi ce bucurie,
Ne-aduce-n casă un copil,
Un om cu ochii de lumină,
Şi suflet de înger divin.
Şi ne luptăm cu soarta noastră,
Sperând mereu la ce-i mai bun,
Pentru urmaşii ce ne-aşteaptă,
Din lume să plecăm oricum.
Omul alb
(poezie inspirată din trezirea mea spirituală)
Căutam omul alb cu privirea de stâncă,
Acel punct de lumină adâncă
Nu o aflasem, el nu se născuse încă.
Găseam în schimb oameni coloraţi
La tot pasul, în tot ceasul,
În faţă, în spate, prin lume umblaţi.
Nu îi chemam să-mi schimbe aura,
Dar ei mi se iveau în viaţă
Cu nimburi diafane, ca şi spuma,
Roşii-movulii-galbene-albastre,
Curcubeie ce caută să-ţi şteargă urma,
Întâmplări cu ochi şi trup din vieţile noastre.
El m-a descoperit venind de departe,
Cu ochiul atent, m-a citit ca pe-o carte,
Eram înconjurată de culori moarte,
De oboseală şi de fascicule sparte.
Se născuse în timp ce eu îmbătrâneam
Orbită de furia curcubeului ce-l premăream.
Suferinţa
De suferi şi lumea îţi pare,
Că milă de tine nu are,
Tocmai atunci fii mai tare,
Înarmat cu multă răbdare.
Suferinţa înalţa gândirea,
Ea spală păcate o mie
Şi sufletu-şi simte menirea,
În marea sa mărinimie.
Iar când renaşti după durere,
Şi-ţi cauţi din nou început,
Simţi viaţa cum îţi dă putere,
Sperând în clipa de debut.
Şi iar porneşti pe calea vieţii,
Mereu o iei de la-nceput,
Acum călit făr’ de emoţii
O nouă viaţă-i la debut.
Ridică-ţi ochii
Spui că viaţa-i doar durere
Şi e plină de venin,
Că iubirea-i trecătoare
Şi te-alintă doar puţin.
Şi apoi vezi cum soarta-ţi crudă,
Parcă te-a schimbat puţin,
Şi dai vina pe aproape,
Pentru al tău desculţ destin.
Iar de viaţa ţi-e amară,
Şi te ameţesti putin,
Vin la tine în bătătură,
Să te-nveselesc c-un spin.
Dar mai bine lăsăm teama,
Lăsăm cupa cu venin
Şi ne rezolvăm dilema,
Tot puţin cate puţin.
Azi un pic de fantezie,
Mâine parcă-i mai frumos,
Lăsăm clipa să ne-adie,
Peste viaţă, drăgăstos.
Hai..., sus, ridică-ţi ochii,
Cerul e din nou senin,
A venit iar primăvara,
Peste suflet şi destin.
În amurg…
În amurg se uită dorul al trecutelor iubiri,
Din iubiri se naşte omul, începutelor simţiri…
În amurg soarele lasă urma razelor fierbinţi
Şi depune peste viaţă amintirile cuminţi.
– Unde te îndrepţi tu, oare, om trecut de tinereţe?
Te intreabă luna care schimbă des a sale feţe.
– Tu nu vezi c-a vieţii cale pentru tine-i un mister...
Şi-ţi faci griji că totul pare pentru tine efemer?
Stai şi-ţi odihneşte trupul, lasă jos desaga grea,
Iar când clipa apăsătoare îşi aşterne iarna rea,
Scrie poezii, iubeşte, ajută, nu pregeta!
Lasă viaţa să te-nveţe care-ţi este menirea.
Visează, râde, glumeşte, dansează încet, nu uita
Că anii trec, fără veste lăsând fum în urma ta…
Iar de uneori îţi pare că în lume n-ai temei,
Întoarce-ţi din nou privirea spre nepoţei.
Drum spre lumină
Zbor lin,
Drum senin,
Suflet împăcat,
Vis realizat.
Nu-ţi dărui aripi ca să zbori,
Calm spre lumină printre nori,
Şi nici papuci, căci roua te alină,
De te întorci în marea de lumină.
Dar să îţi faci mantie, din lumină,
Din minte, gând pur şi curat,
În inima să porţi pace senină,
Să te întorci la ceruri, împăcat.
Nu te gandi să iei ceva cu tine,
Eşti liber şi aşa ai fost mereu,
Ai strălucit lumină prin destine,
Ca o scânteie dintr-un Dumnezeu.
Codrii copilăriei
E ziuă iar şi tu-mi aduci lumină,
Îmi dai în dar cadouri din natură,
Ce-mi lumineaza cald a mea aură,
Să am viaţa mai calmă şi mai pură.
Câte păduri de brad am colindat,
S-adun ciuperci şi fragi şi mure,
Şi câte flori albastre-am adunat,
Trimise-n dar de blânda mea pădure.
Mă-ntorc la tine ca să mă încarc,
Cu energie din copaci o mie,
Cu drag de viaţă, eu remarc,
Mirosul crud de iasomie.
Totu-i joc
Hai să ne jucăm afară,
Cum făceam odinioară
S-alergăm în primăvară,
Să culegem flori pe seară.
Numai cerul să ne ştie,
Când desculţi călcăm petale,
Să-ţi prind flori la pălărie,
Tu să îmi oferi cristale.
La lumina lor să crească,
Chipul frumuseţii tale,
Iar iubirea să renască,
Sub atingeri dulci florale.
Şi când noaptea se-adânceşte,
Luna să ne-adăpostească,
S-auzim iarba cum creşte,
Roua să ne răcorească.
Viaţă
VIAŢĂ, VIE, VIIND…
Vuind în inima mea,
Albindu-mi tâmplele
Şi chemând iubirile.
Adună-mi clipele,
Creează-mi speranţele,
Alintă-mi misterele
Şi iartă-mi greşelile.
Alege-mi menirea
Şi lasă-mi iubirea,
Să am tinereţea
Şi-n suflet blândeţea.
Ou de lut
Sunt oul de lut efemer,
În palma timpului mister,
Mereu doar simplu trecător,
Pe căi de dor rătăcitor.
Ca mâine plec iar spre zenit,
În ceruri de unde-am venit,
În urma paşilor vă las,
Cuvinte de albastru glas.
Măine vor răsări din mine,
Frumoase anotimpuri cu muguri,
Pentru noi dimineţi cristaline,
Desenate în galbene amurguri.
Zbor spre lumină
Când voi ajunge acolo, Doamne?
Lacrima se coboară încet peste buze,
Le umezeşte ca-ntr-o sărutare plină de drag a Iubirii.
Iar gura mi-a prins a cânta,
Un cântec nou de bucurie
Ce m-a prins într-o horă, horă a magiei Dragostei
Care m-a acaparat, m-a ucis şi m-a înviat,
Dar nu mi-a învins sufletul
Istovit de căutări prin bezna lumii de azi.
Şi atunci am deschis ochii şi am privit!
Lumina mi se arăta în faţă
Şi parcă-i şi simt gustul pe limbă
Şi mă îmbie să pătrund cu inima
Adevărul tainic al altui suflet
Pe care vrea să mi-l ofere călăuză
Să-mi fie aproape mereu.
N-aş putea accepta nimic fără luptă,
Nici chiar durerea,
Chiar şi pentru ea am luptat
Cu îndârjire.
Şi doar aşa am simţit cu-adevărat
Ce inseamnă să lupţi pentru inimă, cuget şi duh.
Simt lumina pătrunzând cald, inima mea
Cea împunsă cu săbii
Şi sărutul părintesc pe frunte devine parcă
O poartă spre cer, spre înaltele ceruri
Prin care sufletul meu poate pleca liniştit în lumină.
Se-ntâmplă
Se-ntâmplă să dai,
Fără a primi,
Se-ntâmplă să cerţi,
Fără a iubi.
Se-ntâmplă să-nveţi,
De ce te-ai născut,
Se-ntâmplă să ierţi,
Fără a fi crezut.
Se întâmplă să duci,
Mai mult decât poţi,
Se-ntâmplă să taci,
Când dai de netoţi.
Se-ntâmplă cu ură,
Mai mult să asuzi,
Se-ntâmplă să uiţi,
Ce iubiri ascunzi...
Te-aştept, iubire
Eu nu pot în iubire să mă resemnez,
Dar înţeleg că ceasul veşnic bate,
Şi-mi port în suflet al meu crez,
Că omul e ferice doar în libertate.
O să te-aştept mereu, o veşnicie
Sau poate două... sau, mai ştii,
Îmi pun în suflet chezăşie,
Că-ntr-un final tot ai să vii.
De n-ai să poţi să-ntorci iubirea,
Cu aripi înzecite sau, la fel,
Am să mă sting încet, iar fericirea,
Mi-oi face-o piatră, pe-un uitat inel.
Renaştere
Renasc printre versuri şi rânduri
Mereu căutând înţelesuri,
Prin minte îmi trec multe gânduri
Şi clipele-s pline de sensuri.
Renasc ca şi flacăra vie,
Ce ştie mereu începutul,
Aş vrea ca şi lumea să ştie,
Că nu mi-a venit asfinţitul.
Şi focul din vene-mi zvâcneşte,
Cum lava străpunge pământul,
Cum firul de iarbă iar creşte
Şi viaţa-şi reia demn avântul.
De-aş fi
Ţi-aş dărui surâs din Soare,
De-aş fi eu Steaua dimineţii,
Ţi-aş dărui şi Ursa Mare,
Doar ca să-ţi văd surâsul vieţii.
De-aş fi eu floarea din livezi,
Te-aş mângâia când te aşezi,
De-aş fi eu fluture prin flori,
Ţi-aş da nectarul prin fiori.
De-aş fi eu iarba din poieni
Ţi-aş dărui parfum din rouă,
Ca tu să mă îmbrăţişezi,
Încet, cu braţele-amândouă.
De-aş fi eter, eu ţi-aş intra în sânge
Şi corpul tău ţi l-aş iubi, vâltoare,
Ţi-aş dărui în taină arta de-a învinge,
Iar tu mi-ai da, în schimb, o clipă de-alinare.
Dor
De dorul tău mi-s ochii lacrimi
Şi sângele se zbate-n vene.
De dorul tău vuieşte marea
Şi-ascult tăcut clipa cum geme.
De dorul tău tresar în vise,
Mă scol pătruns de dulci fiori.
De dorul tău visez la vise
Şi la realitaţi ce mor.
Şi-aş pleca şi-n altă lume,
De-aş şti că pot să te găsesc,
Să-ţi spun cât te-am iubit, iubire,
Că singur nu pot să trăiesc.
Crisalide
Motto:
Ia-mă iubire şi du-mă departe,
Să fim împreună şi dincolo de moarte...
În mers ca umbra translucidă
Ce joacă în adieri pe val
Ne-nfăşurăm în crisalidă,
Spre-un somn de fluture astral.
În legănarea smaraldină,
O să dansăm sublim ca-n vis,
Plutind pe-oceane de lumină
Spre veşnicii de necuprins.
E poate gândul că vreodată,
Înfăşuraţi în clipa vie,
Pe o planetă-ndepărtată,
Vom fi din nou în armonie.
Aşa vreau eu…
Mă voi juca cu tine în rafale,
Mă voi juca cu părul tău...
Voi adormi-n braţele tale,
Pentru că aşa vreau eu...
Nu te voi lăsa nicicând
Să-mi strângi în braţe arcuirea,
Sau să-mi câştigi uşor iubirea,
Să mă păstrezi cumva?… nici gând...
Voi cădea în vise senine…
Doar dacă îţi voi auzi
Inima bătând pentru mine,
În freamăt de zbateri târzii.
Şi voi fi rea cu tine-anume.
Atât de rea… încât îţi vei dori
Tot răul posibil din lume…
Şi mă vei chema plângând, pe nume.
Floarea sufletului
Motto:
"Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă!"
Când vine primăvara-n vis
De te trezeşti ca-n paradis
Şi sufletul ţi-e plin de flori,
Iar inima iţi dă fiori.
Te uiţi la clipa ce răsare,
Cuprinzi cu drag raza de soare,
Privirea-i pulbere de stele,
Prinzi aripi noi şi zbori cu ele.
Iar dacă ai sufletul mare,
Dai la toţi cei dragi o floare,
Ca alt suflet să tresare,
Şi să plece spre visare.
Înger drag cu ochi de stele,
Dă-mi şi mie floricele,
Să le dau inimii mele,
Să se bucure de ele.
Unde eşti, suflet pereche,
Să-ţi pun floare la ureche?
Să-ţi trimit fiori din stele,
Sufletul din nou să-l spele.
Suflet blând,
Cu chip de floare
Lasă-mă să-ţi cer iertare,
De iubirea mea-i prea mare...
Doar de pace să ai parte
Florile ca să te poarte
Pe miresma lor de vis,
Să trăieşti ca-n Paradis!
Pustiu
Locul în care te port s-a umplut de păsări,
Se zbat, mă izbesc, mă desfac şi lasă pustiu.
Ies din mine grele şi triste cristale lichide, cărări
De rubin, lacrimi şi durere, uitând că sunt viu.
Cu pliscuri reci găuresc iar cerul soarelui meu,
Deschizând ferestre spre noi orizonturi,
Lăsând în urma lor sclipind un curcubeu
Ce-mi umple inima cu lumină prin bonturi.
Mă înfăşor în timp şi cer vieţii îndurare,
Te simt cum te-apropii şi-ncerci să opreşti
Măcelul din suflet, cerându-mi iertare.
Eu îţi răspund în taină: “Tu nu ştii să iubeşti!”.
Drum bun, iubite
Prieten drag, rătăcitor prin stele,
Ne-am ajutat mereu în clipe grele,
Mi-ai fost şi sprijin, mi-ai fost şi iubire,
Îţi dau gând bun, acum, la despărţire.
Nu-ţi cer nimic, căci tu mi-ai dat destul,
Mi-ai dat şi stele, şi iubiri, şi vise,
Chiar de-ai lua cu tine orizontul,
Eu tot te-aştept cu porţile deschise.
Dar lasă-mi gând curat atunci când pleci,
Să te păstrez cu drag în amintire,
Când te voi căuta prin clipe reci,
Să îmi aduc aminte de iubire.
Trecerea timpului
Ne-am rătăcit din nou prin timp,
Ne căutăm mereu prin gânduri,
Voi reveni în fiecare anotimp,
Să te ating prin clipe rânduri-rânduri.
Ne-om regăsi în primul ghiocel,
În primăvara nouă şi-n mister,
Ne vom atinge prin parfum de floare,
Şi vom simţi din nou surâs din soare.
Şi vara voi veni la tine prin oceane,
Prin briza marii-mi voi croi cărare
Să te alint pe creştet şi-n timpane,
Pan’ o să-mi ceri iar pace şi-ndurare...
Iar toamna să mă cauţi printre frunze
Ce-n palma ta iar se vor rătăci confuze,
Sunt doar sclipiri spre sufletul iubit,
Prin cer şi ploaie la tine-au revenit.
Iar primul fulg ce-ţi va atinge faţa
Sunt iarăşi eu, cu „Bună dimineaţa!”,
Primeşte-mă în palma ta un pic,
Când mă topesc şi nu mai simt nimic.
Eliberare
De azi mă eliberez de orice îngrijorare,
De azi mă eliberez de orice supărare,
De azi sunt plin de gratitudine şi emoţii,
Respect părinţii, profesorii, strămoşii!
De azi pot să trăiesc calm şi cinstit,
De azi respect viaţa în care-am păşit!
De azi iubesc tot ce am şi văd în jurul meu,
Sub toate formele trăiesc şi rămân EU!
De azi te eliberez de orice îngrijorare,
De lacrimi, de necazuri şi de tot ce te doare!
De azi mă eliberez de tot ce mă constrânge,
Ca liberi să păşim spre arta de-a învinge!
Şi peste timp
Şi peste timp de-mi vei găsi caietul,
Cu trecătoare poezii şi gânduri
Vei şti atunci că eu am fost poetul,
Ce-am adunat lumină printre rânduri.
Şi peste timp de-mi vei găsi parfumul,
Sau vei simţi sărutul cald pe pleoape,
Să ştii că eu prin stele-mi caut drumul,
De-a-ţi fi prin vis şi gând mereu aproape.
Sau dacă ploaia caldă te dezmiardă,
Când soarele golaş îţi arde faţa,
Sunt lacrimile ce nu vor ca să piardă,
Ideea de-a trăi o altă viaţă.
Şi dacă norii se adună-n fulger,
Ţipând la cer cu trăsnete durere,
E semn că-n ceruri râde-un înger
Şi vine lângă tine-n adiere.
Simina-Silvia Şcladan
Versuri apărute in volumul antologic Mirajele vietii-Editura LIDANA 2008
6763 hits
